Toxic
Florile! Ah, gingășia lor! Ah, parfumul lor! Ah, ce subiect!
Aceste flori pe care le pictează toți (mai ales toate!), care cum poate! Și, uite așa, apar ororile care au infectat și infectează în continuare mintea și sufletul!
Aceste kitsch-uri care au invadat mințile și sufletele gospodinelor, din generație în generație, care ne sufocă și ne agresează și care au atâta succes pentru că, nu-i asa?, cine nu admiră o floare, oricât de urât e pictată?
Nu mai scapi de ele! Îți invadează universul ca niște insecte multe și mici, mici și multe!
M-am săturat de aceste tablouri cu flori, care îmi otrăvesc viața și îmi jignesc privirea și sufletul cu urâțenia lor! Nu le mai vreau! Nu le mai accept! Sunt toxice!
Știu ca voi scandaliza pe mulți, dar nu mai vreau să le văd! Pentru mine aceste mii de tablouri cu flori sunt întruchiparea universului îngust al celor care nu înțeleg altceva decât că arta trebuie să imite natura (juri că sunt naturale!), cu unicul scop de a delecta. Un tablou cu flori e ușor de înțeles, nu pune probleme, e un mediu călduț de reverie estetică. Pentru ei, asta e destul.
Pentru mine, aceste tablouri sunt mizeria de care trebuie să scap. Mă fac să vars! Reacția mea, aparent agresivă, e pe măsura agresivității lor numerice și calitative. Ele sunt toxina omniprezentă, pe care trebuie să o eliminăm, pentru a vedea că lumea și arta inseamnă mai mult decât o vază cu flori.
